Comments are off for this post

Portretul lunii : Dana, asistenta socială fundației (iulie 2018)

Întâlnire cu Dana, asistentă socială

Dana, asistenta socială fundației de luna octombrie 2017, ne vorbește de misiunile sale și de viziunea sa despre profesiunea sa.

 

 

Bună, poți să te prezinți un pic ?

Mă numesc Dana, am 26 de ani. Sunt asistent social în cadrul fundaţiei din octombrie 2017. Am absolovit asistență socială și un master  în domeniu.

Care sunt misiunile tale în cadrul fundației ?

Rolul meu este de a asigura suport beneficiarilor, ajutându-i să se reintegreze în societate. Initial, am fost angajată în cadrul proiectului “Prânzul de Noapte” unde, împreună cu echipa mobilă ofeream sprijin material, emoţional şi informal peroanelor şi familiilor fără adăpost sau cu o situaţie materială precară.   În anotimpul rece am oferit hrană, ceai cald, haine şi încălţăminte la 200 de persoane, iar pe unii i-am acompaniat la diverse instituţii pentru a-si face diverse documente. Pe parcursul derulării acestei acţiuni în care mergeam câte 6 zile pe săptămână în mai multe zone ale Iaşului am organizat şi câteva sărbători, cum ar fi Paștele în stradă și Crăciunul în stradă unde am oferit cadouri tuturor perosoanelor aflate în nevoie .

Din aprilie, sunt asistent social în cadrul fundație. Aici le ofer suport companionilor noştri în rezolvarea diverselor probleme pe care le au.

În România, cum este percepută profesia de asistent social ?

În opinia mea, în România, munca de asistent social nu este foarte apreciată datorită faptului că în această profesie lucrăm cu cea mai vulnerabilă categorie de oameni. Foarte mulți oameni nu ştiu de existenţa facultăţii de asistenţă socială.

În cadrul studiilor tale, ai făcut și stagii ?

Da, am făcut și practică şi voluntariat în mai multe instituţii publice şi private.

De ce ai vrut să devii asistent social ?

Am văzut foarte mulți oameni aflaţi în nevoie și suferință care nu aveau parte de susţinerea celor apropiaţi. Din dorinţa de a schimba în mai bine viaţa celor din jur am hotărât să urmez această profesie.

De când ţi-ai dorit să devii asistent social ?

Întotdeauna mi-a plăcut să-i ajut pe cei aflaţi în nevoie, dar în ultimul an de liceu m-am hotărât să fac asistenţă socială.

Ce îți place cel mai mult în profesia ta ?

Bineînțeles, cred că cel mai mult îmi place să-i ajut pe ceilalți și să văd că munca mea nu a fost în zadar.

Și ce este cel mai greu ?

Cel mai greu este începutul, dar pe parcurs te adaptezi.

De exemplu, când ai fost la “maraude” (programul Prânzul de Noapte), in ce relatie te-ai  aflat cu oameni din stradă ?

Consider, că în general am avut o relaţie bună cu toţi. Mai existau mici excepţii când unii deveneau recalcitranți pe baza  consumului de alcool şi a altor substanţe.

Schimband subiectul… ai participat la colectivul “migrație” în Bosnia și Croația… Cum era ? Ce ați facut ? Ce ți-a plăcut acolo ?

Mi-a plăcut foarte mult, în ambele ţări am fost primiţi foarte frumos. Este de apreciat ceea ce au făcut ei pentru acei oameni (ed : primirea migranților). Mi-a plăcut mult vizita la un centru de primire de migranţi, care are o capacitate de 800 de persoane, am fost impresionată deoarece nu toate țările fac acest lucru, apreciez foarte mult că nu au rămas indiferenți fată de acești oameni.

Aproape am terminat… vrei să spui altceva ? Cum vezi evoluția muncii de asistent social în România ?

Sper că  în timp munca în domeniul social va fi mai apreciată, iar oamenii vor  fi mai dornici sa-i ajute pe cei aflaţi în nevoie.

Multumesc mult, Dana !

Cu plăcere !


Înapoi la început

 

Comments are closed.

adipiscing elit. ante. ut ut id,