Comments are off for this post

Portretul lunii: Patrick președintele Emmaus Internațional (oct. 2022)

Cu ocazia aniversării a 40 de ani a comunității Forbach, a fost organizată o masă rotundă, cu aleșii locali dar și președinții Emmaus Franța, Emmaus Europa, Emmaus Africa și Emmaus Internațional. Faceți cunoștință cu unul dintre ei.

Numele meu este Patrick Atohoun, sunt responsabilul unui grup Emmaus din Benin: Emmaus Pahou și sunt președintele Emmaus Internațional. Sunt aici pentru a 40-a aniversare a comunității Forbach, care a dorit să venim, să participăm și să sărbătorim alături de ei acest fericit eveniment de „a fi împreună”.

Ne poți spune mai multe despre subiectele discutate în cadrul mesei rotunde?

Ieri, la masa rotundă, am vorbit despre granițe, migrație, iar ceea ce rețin eu din această discuție este că este chiar absurd să vorbim despre granițe. Populațiile sunt aceleași și nu avem nevoie de aceste granițe pentru a trăi. Imigranții sunt oameni care își aduc abilitățile, civilizația, experiențele lor și este păcat că politicile noastre nu promovează aceste schimburi între populații pentru că știți că la Emmaus, întâlnirea este lucrul fundamental. Am făcut-o și am reușit-o în mișcarea noastră, la nivelul mișcării internaționale: primirea, la noi, este o primire necondiționată. Aceasta înseamnă că bărbații și femeile, indiferent de țara lor, de religia lor, de naționalitatea lor, pot trăi împreună și pot construi un proiect, un proiect care să îmbunătățească condițiile de viață ale lor și ale celorlalți.

De ce este important să vorbim despre asta?

Cred că ceea ce era important, dar pe care nu am avut timp să-l dezvoltăm, este că la nivelul mișcării Emmaus Internațional, problema granițelor și a imigrației, vorbim despre ea de mai bine de 50 de ani. La nivelul mișcării, la nivelul comunicării, la nivelul documentelor, al anumitor media, am arătat că putem face lucruri împreună. Am făcut pașaportul universal, pentru a spune că prin intermediul acestui pașaport poți fi cetățean al lumii. La nivelul acțiunilor mișcării am vorbit despre articolul 13, care este acel articol care spune că, conform declarației universale a drepturilor omului, fiecare cetățean are dreptul de a se deplasa și de a locui împreună. Întrebarea pe care ne-o punem acum este „de ce politicienii noștri nu pot accepta ca acest articol să fie aplicat în toate țările? Cred că este acea teamă pe care oamenii o infiltrează în populație pentru a spune „imigranții sunt cei care fac asta, care face asta”. Nu, imigranții au competențe, sunt conștienți, și-au părăsit țara pentru că sunt în situații de nedreptate, situații de sărăcie și noi, la nivelul Emmausului, le permitem tuturor acestor oameni să se poată integra, să fie capabili să construiască împreună cu populațiile care trăiesc în aceste țări și să construiască ceva destul de coerent.

Deci pentru noi este necesar ca din ce în ce mai mult, prin situațiile pe care le trăim (am fost în Calais și Bruxelles în urmă cu câteva zile), laitmotivul nostru să fie că oamenii trebuie să fie înregistrați. Trebuie să permitem tuturor acestor oameni să se poată integra, să-și însușească drepturile, să creeze ceva în mediul lor. Asta credem noi. Și dacă încercăm, și o facem de 70 de ani la Emmaus Internațional, putem trăi împreună. Iar „a trăi împreună” este ceva fondator, a trăi împreună este ceva care permite fiecăruia să se poată exprima și să poată trăi cu demnitate, ceea ce reduce suferința celor mai săraci și dezavantajați.

Se poate păstra speranța că într-o zi toată lumea va putea circula liber?

La nivelul Emmaus și al societății civile, este această speranță pe care încercăm să o reaprindem, pentru că nu trebuie să ne așteptăm la nimic de la politicienii noștri. Politicile noastre stabilesc politici de frontieră. În diferitele noastre state din sud, dăm bani autorităților politice pentru a spune „trebuie să blocăm această circulație”. În timp ce în țările noastre africane, de 20-30 de ani, există această mișcare a populațiilor, nimeni nu face rău, oamenii se integrează, au locuri de muncă, așa că cred că trebuie să sperăm mereu. Și această speranță, este această mobilizare pe care o avem la nivelul organizațiilor și la nivelul prietenilor noștri care sunt imigranți, să ducă acest cuvânt să le spunem politicienilor noștri „nu suntem criminali”, să le spunem deputaților noștri că putem face ceva. Deci, dacă n-am fi avut speranță, cred că am fi eșuat: noi, la Emmaus, avem speranță, avem alternative. Și facem apel la toți deputații noștri, toți acei oameni care nu cred în asta să vină în comunitățile noastre. În comunitățile noastre, avem 10, 15 naționalități, iar acești oameni își câștigă existența, creează proiecte și sunt solidari, pentru că nu poți sta într-o situație de instabilitate. La Emmaus, muncești, dai dovadă de solidaritate, îi ajuți pe cei mai suferinzi, deci cred că trebuie să sperăm, și aceasta a fost direcția mișcării de 70 de ani, condusă de Abbé Pierre, care a început această mișcare. Sperăm că vom avea o lume mai bună, o lume cu mai puțină violență, o lume în care unul poate trăi alături de celălalt, astfel încât fiecare să poată înflori cu adevărat pentru binele celuilalt.

Mulțumim Patrick!

Articolul 13 este un colectiv de actori ai Mișcării Emmaus care apără demnitatea migranților: https://www.facebook.com/article13emmaus 

Pentru a afla mai mult despre pașaportul universal (articol în franceza): https://www.oeil-maisondesjournalistes.fr/2014/05/27/passeport-universelle-une-idee-revolutionnaire/

 

Comments are closed.