Bună, ne puteți spune cine sunteți și să vă prezentați?
Salomé: Suntem Scouts din France (Cercetași), trei dintre noi venim din Puy en Velay (Haute-Loire, Franța) și una din Montpellier (Hérault, Franța). Eu sunt Salomé, am 22 de ani, fac farmacie și sunt în mișcarea Cercetași de vreo nouă ani.
Hélène: Sunt Hélène, din Montpellier, am 24 de ani, sunt educatoare specializată și sunt la Cercetași de mai bine de zece ani.
Guillaume: Guillaume, […] eu fac agricultură urbană în Lyon (Ron Alpi). Sunt în mișcarea Cercetași de la 10 ani cred.
Clémentine: Mă numesc Clémentine, am 22 de ani, mă pregătesc pentru a fi profesor de educație specializață și sunt și eu în mișcarea Cercetași de vreo zece ani.
Care era proiectul vostru când v-ați gândiți să veniți la Iași ?
Guillaume: […] Suntem cu toții șefi cercetași și am vrut […] să punem la punct un proiect împreună, așa cum putem face la cercetași la 18 ani […]. Eram o echipă mare și am petrecut un an și jumătate pe gânduri, timp în care ne-am întâlnit o dată la două luni pentru a pune la punct proiectul. […]
Hélène: Facem parte dintr-o filială de cercetași, nu am plecat fără nimic, am fost pregătiți, însoțiți să plecăm în România.
De ce ați ales România și Emmaus?
Clémentine: Când ne-am întâlnit, toată lumea a dat idei pentru proiectele pe care doreau să le urmeze. Au fost multe proiecte care s-au orientat către ecologie, de unde și dorința de a viza Europa pentru că mulți membri ai echipei nu au vrut să călătorească cu avionul. Am contactat ofițerii de proiect de țară (CMPP), în cadrul Scouts de France, care pot face legătura cu asociațiile locale. CMPP din România […] ne-a vorbit despre Emmaus […] și ne-am gândit că ar reuni toate dorințele tuturor […].
Hélène: De asemenea, eram un grup de 20 la bază și Leïla care era persoana noastră de contact pentru Emmaüs Iași a fost ok, așa că asta ne-a oprit pe Emmaus […].
Guillaume: […] Dar ideea a fost să ne spunem „plecăm împreună, indiferent unde mergem”. […] Ne-am gândit cu adevărat ce ne-am dorit ca acest proiect să ne aducă personal, ce am vrut să transmitem altor cercetași când ne-am întors și e adevărat că oamenii nu cunosc România. A fost doar fericire, nu știam ce vom descoperi, nu aveam așteptări.
Care au fost misiunile voastre aici?
Salomé: Am avut o mulțime de sarcini diferite, se schimba în fiecare zi. Am putut participa la sortarea hainelor pe site-ul Belvédère și la Popești, de asemenea, puțin, am putut sorta și veselă, am ajutat la descărcarea unui camion de mobiliere care apoi sunt destinate magazinului, am reparat scaune… La Belvedere, am împlinit și misiuni de gradinărit, unde am udat ardei, rosii… Si la Popesti am făcut gradinarit. După aceea, am putut să ne întâlnim și cu companionii, să ne luăm mesele cu ei și toate astea.
Hélène: Am afumat și cârnați. De fapt, îi ajutăm pe companionii în sarcinile lor zilnice. […]
Salomé: Am vrut să lăsăm o urmă a vizitei noastre la Belvedere și ne-am gândit că vom picta o frescă în containerul amenajat[…]…
Guillaume: … în ideea că poate fi continuată […] Este foarte simplă, așa că fiecare își poate adăuga mica lui contribuție pentru ca în final să facă o frescă frumoasă și mare.
Știați deja despre Emmaus în Franța?
Guillaume: Emmaus da, dar nu astfel de comunități.
Hélène: Da, cunosc o anumită comunitate pentru că am făcut un stagiu la o fermă. Eram atunci foarte aproape de o comunitate Emmaus […]
Clémentine: Cunoșteam magazinele […] dar e adevărat că nu știam deloc cum funcționează, care sunt misiunile în cadrul comunităților, așa că a fost o mare descoperire.
Și care a fost relația ta cu Emmaus în Franța, ai mai fost la magazine?
Clémentine: Sunt o fană ferventă a magazinelor Emmaus, merg acolo în fiecare marți […]
Hélène: Am fost și eu acolo. În munca mea, ne-am însoțit rezidenții pe care i-am întâmpinat și care urmau să se stabilească și care au nevoie să se mobileze […]
Guillaume: Recunosc că sunt un mare fan al costumelor și deghizărilor, acolo îmi găsesc pepitele cu care mă îmbrac.
Clémentine: […] E bine să vezi partea din spate, nu sunt doar haine care stau pe cuier și oameni care sunt la magazin, în spate este o întreagă organizație și asta e grozav să am avut oportunitatea de a participa.
Guillaume: E puțin naiv, dar când donez lucruri ls Emmaus, ne gândim că „totul va fi refolosit, nu-ți faci griji, cineva va avea grijă de asta” […] Când te uiți la spatele decorului, îți dai seama ca nu totul este folosit […]. Acolo, îți asumi o anumită responsabilitate. Asta a fost foarte important.
Cum a fost primirea și viața cotidiană cu companionii ?
Clémentine: Fie că a fost de îndată ce am ajuns la comunitatea din Iași, Belvedere sau Popești, am avut întotdeauna o primire superbă, chiar dacă este adevărat că a existat adesea o mică barieră lingvistică. Am simțit multă bunătate și mai presus de toate am simțit că au fost bucuroși să ne primească, chiar dacă uneori au exagerat.
Luni cand am ajuns […] ni s-a spus ca o sa petrecem o prima saptamana la Belvedere […] In weekend, am fost la Popești, am stat acolo 4 zile iar miercuri ne-am întors spre Belvedere. […]
Salomé: Revin la povestea barierei lingvistice, nu vorbim deloc românește […] dar ne-am dat seama că companionii chiar au făcut tot posibilul să reușească să dialogheze cu noi. […]
Guillaume: Am vrut doar să adaug că este grozav să lucrezi cu companionii, întâlnirea și înțelegerea devine atunci mai ușoare. […] La Belvedere, unde stă Costel, s-a creat o relație bună, și este grozav. Există și latura […], în care ei fac un pic prea mult, trebuie și noi să învățăm uneori să acceptăm să fim primiți.
Clémentine: […] Mulțumim cu adevărat tuturor, fie că este vorba de voluntari, pentru că ne-au făcut să ne simțim super confortabil, responsabililor și companionilor. […]
Guillaume: De asemenea, […] am sortat o mulțime de lucruri de aruncat, care au fost arse direct. Nu vedem asta în Franța, […] oricum e ars dar nu vedem. […] Nu știm dacă în România există centre de colectare a deșeurilor, nu știm cum se gestionează. […] Ne-am spus că este paradoxal în comparație cu ceea ce se pune în loc de grădinărit mai degrabă ecologic sau acțiuni de a da o a doua viață obiectelor. Nu suntem obișnuiți să vedem asta în culise.
Care sunt planurile voastre la finalul misiunii tale, stați în România pentru turism sau altceva?
Hélène: […] Sâmbătă, plecăm toți patru la Cluj, petrecem acolo weekendul. Luni, Clémentine și Salomé iau avionul pentru a se întoarce în Franța iar noi cu Guillaume vom sta câteva zile să vizităm […] România și ne întoarcem vineri cu autocarul.
Salomé: După aceea, în Franța, vom reveni la proiect pentru a le arăta prietenilor dar și […] tinerilor cercetași, să le arătăm că putem pleca, că este fezabil, că trăim plini de lucruri incredibile fără a merge prea departe […].
Hélène: Și cu un buget foarte mic!
Clémentine: Nu am venit într-un mod „patru prieteni care se gândesc cât de frumos este să pleci în România în cadrul unui proiect”. Plecăm cu adevărat în cadrul Cercetașilor și Ghizilor Franței. De asemenea, mulțumim […] asociației Inima, asociație care nu mai există și care ne-a făcut donație. Asociația a adus haine din Franța în România […] și a fost emoționată de proiectul nostru pentru că era destul de asemănător. Datorită lor am putut pleca, așa că le mulțumim.
Care a fost momentul vostru preferat pentru fiecare dintre voi?
Salomé: Întreaga călătorie a fost incredibilă […]. Mi-a plăcut foarte mult ultima seara de weekend la Popești, Andrei a pus muzica și ne-am trezit cu toții să dansăm […]. Ne-am distrat de minune, am văzut că companionii erau prea fericiți și noi la fel.
Hélène: […] Aș spune momentele de la Belvedere, când companionii pleacă seara, acele momente cu Costel când ne așezăm să cântăm la chitară […] Ieri, când pictam fresca, a venit să stea lângă noi […], iar prin priviri și râsete, am comunicat […]. Și udand ardeii seara, lumina era frumoasă, era un timp frumos.
Guillaume: Ne-a făcut bine și în mijlocul proiectului să mergem în alt loc, mi-a plăcut foarte mult atmosfera din Popești, a fost foarte relaxantă. Am fost cu companionii în fiecare zi, chiar și seara, așa că am stat mult la discuție la masă. Am vorbit chiar dacă nu ne-am înțeles neapărat (din punct de vedere a limbii). Jocurile au fost și ele importante.
Clémentine: În prima zi în care am ajuns, Guillaume își adusese chitara, a început să cânte în fața Florinei și asta a uimit-o destul de mult. Este unul dintre momentele în care nu avem nevoie să vorbim, cu zâmbete și priviri comunicăm mult mai mult.
Anecdote? Despre Emmaus, despre România,…
Salomé: Într-o seară, eram cu Costel și discutam […] Am vrut să-l întreb dacă îl place să fie la Belvedere și am aflat că „iubesc” înseamnă că îmi place așa că i-am spus „te iubesc”. Costel a început să râdă, a fost destul de incomod.
Hélène: Masa este foarte diferită de a noastră, aici este pentru a mânca și nu a împărți. La Popesti, masa durează 5 minute. Pe de altă parte, este mult de mâncat pe masă, iar ei petrec mult timp în bucătărie […]
De asemenea, am folosit o aplicație de traducere pentru a-i pune întrebări lui Costel, dar nu ne-am gândit că va răspunde la oral în română și că nu vom înțelege nimic!
Clémentine: Există și o diferențiere puternică între Guillaume și noi, fetele, a fost gândit într-un sens plăcut, dar a fost ciudat pentru noi. […] Și apoi căruțele ! Pentru noi, sunt vremuri vechi… iar pentru Guillaume, este viitorul. Există o adevărată viață de sat, oamenii mănâncă afară, merg pe bicicletă… Păcat, viața asta de sat s-a pierdut în Franța.
Salomé: Și apoi mai este bunătatea oamenilor. La Emmaus bineînțeles, dar și în autobuzul pentru a veni în România, toată lumea ne-a dat atenție […].
Un ultim cuvânt?
Clémentine: Vă mulțumim pentru primire, pentru aceste vremuri bune, avem o experiență grozavă pe care o vom răspândi tuturor și în special tinerilor cu care lucrăm. […]
Guillaume: Și mulțumită marii noastre Clémentine, avem videoclipuri la fiecare 3-4 zile care sunt postate pe Instagram (projet_esarfa), ne puteți urmări. Și mai presus de toate, MULȚUMIM VIAȚĂ!