În cadrul scrisorii lunii iulie, îl prezentăm pe Alain Capmas, fost-președinte și voluntar la Emmaus Bougival (Franța, județul 78, lângă Paris), care ne explică crearea fundatiei Emmaus Europa.
Am fost administrator la Emmaus Franța și Internațional, și când a luat ființă Emmaus Europa, am devenit administrator. A fost creat în 2007 […] și am devenit, de asemenea, trezorier. A fost pasionant, am putut să particip la proiectele de dezvoltare. Grupurile erau extrem de dinamice pentru a ajuta și a da bani […]. Cu ocazia creării Emmaus Europa, toți am constatat că grupurile aveau o funcționare foarte colaborativă, adică fără ierarhie între grupuri, aveau mai mult relații de ajutor reciproc, de schimb. […]
Înainte să fie înființat Emmaus Europa, nu exista denumirea Emmaus în afară Franței ?
De fapt, prima care a fost creată a fost Emmaus Internațional. Abatele Pierre, […] era pe un vapor numit „Rio de la Plata” când acesta s-a scufundat și a fost declarat mort. Pe urmă, a reușit să scape din această situație, și și-a apus atunci „întâlnesc foarte multe grupuri în mai multe țări, trebuie să se cunoască între ei”.
În cazul Emmaus Franța, a fost mult mai târziu, în anii 80, iar Emmaus Internațional a fost creat în anii 60. După aceasta, s-a constatat că se înființau grupuri în Europa, fără ca să se cunoască unele pe altele. Emmaus Internațional a stabilit o funcționare pe regiuni : sunt grupuri din Europa, Africa, Asia și America […].Emmaus Europa a fost creat mai târziu (adică după ce s-au dezvoltat grupurile în Europa), iar reacția grupurilor existente a fost :
„Nu vrem că Emmaus Europa să fie o organizație complicată, nu vrem o structură ierarhică care ne va explica ce trebuie să facem. Vrem un ajutor pentru a ne întâlni, pentru a munci împreună, pentru a vorbi despre dificultățile noastre și pentru a ne reprezenta la nivelul european.”
Am fost de mai multe ori la Parlamentul european, pentru a ne exprima, de exemplu,despre imigrație în numele Europei.
Era o urmare logică de a crea atunci Emmaus Europa ?
Era pasul următor logic. Partea grea a fost faptul că Europa este o structură mare, mă refer la numărul de grupuri […]. A fost un dezechilibru într-un fel. Franța este enormă în fața celorlalte. Dar cred că a funcționat bine, nici Europa n-a vrut să se bage în probleme de ierarhie sau de politică în cadrul mișcării, […] nu acesta era scopul.
Dimpotrivă, ar putea fi o forță pentru grupurile mici, să fie ajutate de cele mai mari ?
Exact. A fost unul dintre punctele foarte puternice în Europa, și asta a permis să se dezvolte mai multe grupuri : Iași, Satu Mare, Târgu Jiu (în România), precum și în Polonia, în Ucraina, în Lituania, în Bosnia, în Serbia. Grupurile s-au creat datorita ajutorului întregii mișcări. Atunci da, există un efect de masă important.
[…] Este și o extindere extraordinară a grupurilor din Anglia, care a devenit a doua țară în funcție de numărul de grupuri. Acum sunt peste 30 de comunități în Anglia.
Câte sunt în Franța ?
120 de comunități și 180 „alte” grupuri […] care sunt finanțate de către diferite comunități, care propun microcredite către persoane fizice și familii aflate în dificultate.
Apoi, trece la o prezentare despre Emmaus Bougival
Emmaus Bougival, este una dintre cele cinci prime comunități ale mișcării, care a fost creată în 1953 […]. În prezent, sunt 130 de companioni, împărțiți între trei sedii diferite, și 15 salariați. Este una dintre cele cinci comunități din Franța, ca număr de companioni.
Comunitatea are sediul principal într-o localitate destul de bogată, și colectăm atunci marfă de foarte bună calitate, ceea ce ne permite să trăim bine, […] dar în special să ajutăm alte grupuri. Solidaritatea este unul dintre punctele cheie ale Emmaus Bougival […]. Avem 11 camioane și am hotărât să dăruim câte un camion după 10 ani de folosire […]. În acest an, a fost Iași care a primit un camion.
Sunt trei sedii : Bougival, locul istoric care este destul de „limitat” ; un magazin la Nanterre, unde a fost creat în proiect de reintegrare […] ; un loc de 4 500 metri pătrați la Chatou, unde sunt ateliere noastre solidare. Am constatat că risipim o mare cantitate de material […], și să beneficiem de această clădire mare cu ateliere de mai multe feluri ne-a ajutat foarte mult. Ne permite să formăm și companioni […].
Cine ajută, voluntarii ?
Voluntarii și companionii. Sunt 80 de voluntari cu cei 130 de companioni. Eu, sunt voluntar de 30 de ani la Bougival.
La final, ne povestește întâlnirea lui cu Abatele Pierre.
Abatele Pierre, cel care spunea tot timpul că era foarte bătrân și obosit […], venea sistematic să petreacă timp cu noi, pentru a vorbi, îl plăcea și foarte mult să umble peste tot […]. Dar era uimitor, pentru că atunci când l-am întâlnit prima dată, mi-a zis : „Tu, ești căsătorit, ai copii ?” Da ! „Soția ta și copii tăi în primul rând. Ai grijă !„
Într-adevăr, a întâlnit foarte multe persoane care s-au „înecat” în Emmaus, De fapt, este atât de fascinant, bogăția întâlnirilor umane pe care le putem găsi, că un număr mare de oameni s-au înecat. […] Trebuie să ne păstrăm echilibrul propriu […] pentru a dura. Lucrurile se fac în timp.
Există o parte adictivă de a ajuta oamenii ?
De fapt, trebuie să avem mare grijă, pentru că există relații de putere și de abuz de slăbiciune. Cineva care are, de exemplu, o lipsă de recunoaștere a personalității, poate să se scufunde. […]. Atunci da, este una dintre dificultățile la Emmaus pe care le-am mai întâlnit.
Dimpotriva, sunt fascinat de faptul că comunitatea este exemplul tipic al permaculturii umane. Într-o comunitate ca Bougival, cu 130 de companioni, cu vârsta comprisă între 18 și 80 de ani, sunt 30 de naționalități, și toate lumea trăiește împreună. Este permacultura, pentru că este o bogăție umană incredibilă. Dacă ne uităm la firme mari în Franța, toată lumea a făcut același școală și gândește la fel, atunci dacă trece un virus, spunem „grozav, era o mare firmă acolo, și a dispărut de tot”. Din cauză că n-avea nicio reziliență.
La noi, la Emmaus, comunitățile au o reziliență incredibilă, tot timpul există această creativitate, […] acest ajutor reciproc, care există în primul rând într-un grup, precum și între grupuri: când se întâmplă ceva, […] știm să ne ajutăm reciproc. […] Există mereu aceste schimburi care ne permit să dezvoltăm alte idei. […] Suntem în stare să gestionăm eșecuri […]. Am avut prăbușiri mari, furat organizat, inundații, incendii, etc. Niciodată asta n-a omorât un grup. Îl poți face pe cineva cu ou și cu oțet […], iar dacă grupul tipului arde, atunci omul cu care se certa cu două zile înainte va veni cu camionul lui să-l ajute să reia totul de la capăt. Asta, pentru mine, este unul dintre lucrurile extraordinare, una din calitățile extraordinare a mișcării.