Luna aceasta, întâlnire cu Christophe și Thomas, doi studenți francezi Erasmus care au fost implicați în cadrul Emmaüs-ului în diverse domenii.
Bună ziua ! Puteți să vă prezentați ?
Thomas: Sunt Thomas, el este Christophe. Suntem amândoi studenți la facultate de arhitectură din Lille (Nordul Franței) și am decis să venim la Iași că studenți Erasmus pentru anul nostru de master. Sunt aici pentru 6 luni și Christophe pentru un an. Avem 22 și 23 de ani.
Cum a fost viața voastră ca francezi în străinătate și mai ales în România?
Christophe: Am fost foarte bine primiți de toată lumea din România, fie de studenți, de trecători, în magazine etc. În general, oamenii au o viziune bună despre noi, francezii, ceea ce ne facilitează contactul, cred. […] Nu am avut niciodată o problemă aici. Ne inserăm relativ ușor și cu un zâmbeț.
Studenții cu care am fost la universitate erau oameni care au ales să fie în clasă Erasmus,
cu cursuri în limba engleză, deci oameni primitori și sociabili.
Thomas: Da, într-adevăr, nu am învățat deloc româna după șase luni și asta nu m-a împiedicat să vorbesc cu românii, datorită englezei, limba nu a fost o barieră până la urmă. A fost o bună primire.
De ce ați ales România?
Christophe: Amândoi avem același interes pentru țările est-europene de câțiva ani, prin muzica, iar mentalitatea de aici, ne place. România fiind în Europa, este aproape și aici sunt o mulțime de lucruri grozave. În școala noastră, nimeni nu fusese în România înaintea noastră. Iar pentru predarea arhitecturii, este un loc suficient de departe pentru a ne simți expatriați, dar nu atât de diferit încât să învățăm lucruri care nu ne vor fi niciodată de folos în Franța. […] Ni s-a părut bine din punct de vedere al distanței geografice și culturale.
Povestiți-ne despre experiența voastră la Facultatea de Arhitectură.
Christophe: Un exemplu: aici betonul este materialul folosit într-un mod sistematic. Noi, de partea noastră, facem proiecte cu pământ și lemn, ceea ce nu se mai face aici. Acest lucru
ne determină să apărăm aceste materiale, cu valori care sunt pentru noi cele ale viitorului.
[…]
Christophe: Da, uneori au fost foarte reticenți în timpul prezentărilor de proiecte, a trebuit să facem o mulțime de explicații. De exemplu, am ales să facem un proiect de centru comercial în chirpici (amestec de lut, bălegar și paie), un material autohton românesc care ni se pare grozav, care tinde să se piardă. Ni s-a părut logic să folosim acest material, să perpetuăm cunoștințele și tradițile etc. Dar pentru ei, este materialul săracilor din mediul rural, și acum vin cei doi „arhi” francezi care aterizează cu această idee… Aici se fac turnuri de beton, fără să-și pună întrebarea dacă este potrivit sau nu. Fiind că nu am vrut să folosim betonul, a trebuit să negociem. Betonul nu este o obligație, nu trebuie să fie sistematic.
Thomas: Nu a fost ușor să vorbim cu colegii sau profesorii noștri despre propria lor cultură, este greu de comunicat. Uneori nu îndrăzneam să vorbim… Nu ne simțeam cu totul legitimi, din moment ce venim de altundeva. În cazul ăsta, am simțit bariera lingvistică, când a trebuit să dezbatem ideile noastre.
Într-un mod mai general, ce vă amintiți din experiența voastră?
Thomas: Întâlniri bune! Și am călătorit mult, într-o mare parte a României și în Bulgaria.
Christophe: Da, când am vorbit cu colegii noștri români studenți despre călătoriile noastre, ne-am dat seama că călătorisem mai mult decât ei în propria lor țară!
Aspecte negative?
Christophe: Lipsă de informație uneori, ca atunci când am vrut să mergem la pescuit… Mai ales informații de la instituții, nu știm întotdeauna unde trebuie să întrebăm. De exemplu despre poșta. Nici românii nu au știut să ne informeze, ei fac demersurile pe internet. Dar căutarea pe internet în franceză nu dă aceleași rezultate ca în română. De fapt, cu siguranță există asociații, unelte pentru studenți, din care și studenții Erasmus […], dar noi nu am făcut
acești pași.
Cum ați descoperit Emmaus la Iași?
Thomas: Este o coincidență foarte mare, tocmai ajunsesem și am auzit despre un concert grozav, așa că ne-am dus și am auzit că în spatele nostru se vorbea franceză. Dăm peste un voluntar Emmaus! Sammy. L-am întrebat ce face acolo ca francez. Era și Maureen, și ea voluntară în serviciul civic, sosise cu o săptămână în urmă. Așa am creat legături. A fost singura prezență franceză pe care am avut-o, ne simțeam bine să vorbim franceză.
V-a surprins faptul că există Emmaus la Iași?
Christophe: Da, nu știam prea multe despre Emmaus în Franța și cu atât mai puțin în străinătate, nici nu știam că există. Știam doar că în Franța este recuperarea și vânzarea de
obiecte pentru a face ceva social după aceea.
Emmaus Iași v-a adus ceva în timpul șederii?
Christophe: Da, oamenii pe care i-am întâlnit, care ne-au făcut să descoperim orașul și care ne-au permis să vorbim franceză. Ne-au făcut să înțelegem lucrurile de zi cu zi aici. Au fost resurse grozave pentru noi.
Thomas: Aveam mult timp liber după cursuri, așa că i-am întrebat ce misiuni fac ei și eram interesat să ajut. Și pentru Ucraina, avem posibilitatea să ajutăm. Ne-am oferit mereu. În cele din urmă, am ajutat la mutarea mobilierului într-o casă (Sârca), ne-am simțit utili, ne-am simțit bine să fim voluntari. Ne-am distrat bine, a fost de lucru fără să ne dăm seama. Ne-a permis să ieșim de la școală, ne-a permis să petrecem o zi cu prietenii, dincolo de muncă. […]
Ați descoperit aspecte noi despre asociația Emmaus în timp ce v-ați aflați aici, la Iași?
Christophe: Da, despre cum funcționează și despre întregul principiu al Emmaus-ului, de fapt. Dar așa funcționează aici, ne întrebăm dacă în Franța este la fel? Vom fi mai dornici de a vedea un Emmaus în Franța, pentru a-l compara cu cel de aici.
Thomas: Nu locuiesc departe de Emmaus din Wambrechies (nordul Franței), unde Maureen s-a dus să încarce un camion. Nu știam că există un Emmaus acolo, e o coincidență plăcută.
Christophe: Noi am venit în România cu o valiză, fără să știm ce era deja în apartament și nu era aproape nimic cu ce să gătim, așa că Emmaüs ne-a permis să găsim lucruri.
Thomas: Și am găsit un aparat de fotografiat !
Christophe: Vom pleca în curând, va trebui să lăsăm lucrurile din păcate, așa că vom da totul la Emmaus înapoi. E bine de știut pentru studenți, că pot da ceea ce nu pot lua, este o modalitate de a dona.
Cum v-ați implicat la Emmaus Iași?
Christophe: Cu macheta de la Belvedere. A fost atunci un moment în care mergea „în altă direcție”, așa încât am adus noi cunoștințe către Emmaus. La casa de la Sârca, mai degrabă echipa Emmaus ne învățase, iar de data asta am fost noi cei care am transmis cunoștințe pentru a ajunge să realizăm o machetă care le putea fi de folos mai târziu. Și ne place să facem machete.
Thomas: De asemenea, vreau să subliniez că înainte, mai mult am stat în centrul orașului. Cu Emmaus, să vezi oameni în stradă înseamnă să vezi lucruri pe care nu le vezi oricând, este partea cealaltă a orașului și pe care nu trebuie să le uiți. Vedem că la Emmaus, reușești să construiești pereți fără beton, cu material reciclat precum birouri, e ceva ce nu înveți la școală, e cu adevărat inventivitate așa că e foarte frumos.
Ați vorbit despre Emmaus în jurul vostru?
Christophe și Thomas: Prietenilor noștri din Franța da, dar nu chiar studenților români. Planificăm să vorbim despre asta și când ne întoarcem la școală în Franța. Emmaüs a ocupat o parte importantă din șederea noastră aici, așa că neapărat vom vorbi despre asta.
Vă mulțumim Christophe și Thomas pentru timpul pe care ni l-ați acordat!