În cadrul Salonului de la Saarbrücken, organizat cu ocazia împlinirii a 40 de ani a comunității Forbach, am vorbit câteva minute cu Elli Kreul. Cu o lună mai devreme, am mers la Salonul organizat cu ocazia împlinirii a 30 de ani a comunității sale, dar nu am avut timp să discutăm…
Bună Elli, spune-ne, după 30 de ani de Emmaus, ce înseamnă pentru tine solidaritatea și activitatea socială și economică?
După 30 de ani de Emmaus, valorile mișcării sunt la fel de importante, nimic nu s-a schimbat. Ceea ce s-a schimbat sunt experiențele pe care le-am avut, așa că acționăm diferit în raport cu proiectul, ne dorim ca acesta să reziste economic. Din acest punct de vedere, perioada de criză influențează evident munca. Oamenii care vin la magazin sunt mai nevoiași ca înainte, sunt mai ezitanți să cheltuiască.
În același timp, vânzările scad, dar nevoia de solidaritate crește. Este mai important ca niciodată, într-o situație de criză, să îi sprijinim pe cei din alte țări, în special pe cei aflați în situație de război și pe cei care îi susțin din apropiere.
Emmaus are întotdeauna ceva de făcut, fie că este puțină criză sau multă criză, pentru oamenii nevoiași este întotdeauna greu.
Este situația de război un pericol pentru Emmaus, din punct de vedere economic? Schimbă solidaritatea manifestată de clienți?
În Krefeld, o simți imediat. Oamenii cumpără mai puțin, nu au nevoie de mobilă, lucrurile pe care le vindem nu sunt toate de uz zilnic, așa că vin mai puțini. De obicei, facem multe eliberări complete ale apartamentelor, care sunt facturate clienților. În ultimele săptămâni, a fost foarte liniște și deoarece ne bazăm pe acești bani, ei lipsesc. Deci este complicat, mai ales că Germania a mărit salariul minim (deci și la companioni, ndr), iar noi am contat pe aceste rețete să putem rezista și este complicat, când în situație de criză oamenii ne dau mai puțin de lucru și cumpără mai puțin, dar asta este. Am fost foarte norocoși, în perioada Covid, că am avut o mulțime de donații, așa că putem rezista puțin datorită acestor rezerve.
Un cuvânt pentru România, pentru cele trei grupe: Târgu Jiu, Satu Mare și Iași?
În primul rând, vă spun jos pălăria pentru munca pe care o faceți pentru Ucraina, este grozavă, pentru că și voi aveți viața și munca de zi cu zi, problemele voastre și nu sunt aceleași probleme pe care le avem noi, sunt multiplicate, așa că jos pălăria pentru ceea ce faceți! Vă doresc să puteți continua. Bănuiesc că ar fi bine să fiți independenți din punct de vedere economic, față de alte grupuri, cred că devine un subiect real: dacă sunteți prea dependenți de transporturile adunate de la comunități din Vest, vă poate pune în dificultate, prețul combustibilului fiind în creștere este posibil să primiți mai puțin. Vă doresc să rezistați și să primiți mereu sprijinul necesar.
Mulțumim Elli!