Orașul Iași are multe facultăți, printre care facultatea de medicină dentară, frecventată de studenți români, cât și de studenți străini. Acești studenți, începând din anul trei de studii, au capacitatea să asigure îngrijiri dentare. De câțiva ani, ținem legătură cu studenții din anii trei, patru si cinci, care îngrijesc companionii și persoanele fără adăpost. Întâlnire cu Inès, în al patrulea an de studii.
Bună, poți să te prezinți ?
Mă cheamă Inès Dode, am 26 de ani, 27 în curând ! După ce am luat diploma de bacalaureat în Franța, am încercat de două ori să intru la medicină în Franța. Eram
interesată de facultatea de medicină și de cea dentară, dar am fost acceptată la facultatea
de farmacie și de moașe. Înainte să vin în România, am studiat doi ani la facultatea de
moașe, am cunoscut mediul medical din Franța, facultatea, dar nu mi-au plăcut… Atunci am
lăsat tot, pentru a veni în România, să reîncep facultatea care îmi plăcea cel mai mult.
Au trecut aproape patru ani de când locuiesc în România și de când studiez la facultatea de
medicină dentară din Iași.
Cum ai cunoscut Emmaus în Franța, și apoi în Iași ?
Cunosc Emmaus de când sunt mică. Mă duceam uneori duminica cu mama să cumpărăm
haine, jucării, pentru că familia mea n-avea mijloace financiare mari. Mai târziu, am făcut și
eu donații către Emmaus și îmi plăcea să mai cumpăr lucruri de la Emmaus. Când am ajuns
la Iași pentru studiile mele, imediat m-am gândit la Emmaus pentru mobilă și toate lucrurile
de care aveam nevoie… în plus, este foarte aproape de unde locuiesc !
Câți companioni ai tratat cu Léo ?
Cam zece cu binomul meu Léo (studenții lucrează în echipe de două persoane pentru a îngriji pacienții, ed), numărând și voluntarii în serviciu civic la fundație, dar fără sa număr companionii pe care o să-i primesc și o să-i tratez mai târziu, începând de mâine, de
exemplu.
Este prima ta experiență în mediul asociativ ?
Nu, în Franța participam la mai multe curse caritative, de exemplu “Octombrie roz”, împotrivă
cancerul mamar. Este un eveniment foarte promovat în facultate de medicină și mai ales în
facultatea de moașe. Am participat și la alte evenimente ca de exemplu “Mișcă stetoscopul
tău” sau “Spitalul ursuleților”. Am participat la zile în favoarea Unicefului, pentru a împacheta
cadouri de Crăciun, și să donez sânge.
Poți sa ne povești un moment drăguț despre consultațiile cu cei de la Emmaus ?
Sunt mai multe, dar este unul în special. A fost atunci când un companion mi-a zis “am
încredere în tine, o să reușim”. Este foarte plăcut când îți dai seama că într-adevăr, îi ajuți pe oameni, că reușești să le îndepărtezi durerea, că le ușurezi suferința.
O dată diplomată, îți dorești să continui să acorzi o parte de timpul tău în proiecte
similare ?
Bineînțeles. Aș vrea, de exemplu, să lucrez în mediul carceral. Știu că se căută mai mulți stomatologi și medici, pentru că de fapt, nu este foarte lucrativ… dar mi se pare frumos să
am grijă de persoane care n-au nici o altă soluție, care sunt la închisoare. Este și o asociație
la Besançon (orașul natal al lui Inès, ed), care se ocupa de marod (distribuție de mâncare și de mai multe lucruri în stradă, ed), care m-a contactat. Am zis “încă n-am diploma”, dar căreia i-am promis să dau din timpul meu liber când să fiu dentist !