Sammy: Astăzi, pentru acest interviu, o am pe Lila din Satu Mare. Lila, te las să te prezinți.
Lila: Mă numesc Lila Aubry, am 21 de ani, fac un serviciu voluntar civic la Satu Mare de aproape opt luni. Am obținut o diplomă în psihologie după ce am susținut bacalaureatul și
apoi am făcut un serviciu civic […]. In viitor, mi-aș dori să devin educator specializat.
Îmi poți vorbi despre Emmaus Satu Mare?
Emmaüs Satu Mare își propune să sprijine tinerii cu vârste între 18 și 30 de ani în integrarea lor profesională și socială, cu scopul de a-i ajuta să fie independenți și fericiți în viață. Tinerii pe care îi întâmpinăm provin, unii din centrele de plasament, alții au fost găsiți „în stradă”[…]. Ei provin din familii defavorizate, sau nu au fost niciodată la școală […]. Ei vin să muncească. […] În schimb, au salariu și sprijin social. Există chiar și voluntari, dar susțin un interviu înainte de a intra. Nu este doar un adăpost!
Îmi poți prezenta echipa?
Jean-Philippe, este președintele asociației și se ocupă de „hârțoage”, contacte cu Emmaus Europa sau Emmaus Internațional. […]. El este, de asemenea, trezorier al Emmaus Europa. […]. Apoi […] este Sorin, care este directorul Emmaus Satu Mare. Zilnic, gestionează tineri și are un rol de educator. De asemenea, coordonează toți angajații […]. Apoi este partea socială, cu Manon, Viktoria și Dalma. Manon și Viktoria sunt asistente sociale. […] Toți 3 fac grupuri de discuții, […] cu tinerii. Discută despre sexualitate, relații, respect, încredere în sine, siguranța rutieră, reciclare. […] Aceste grupuri de discuții sunt foarte importante […]. Se ocupă și de sănătate și fac legătura cu psihologul. Monica este contabilă și asistenta lui Jean-Philippe. […] Ivet se ocupă de depozit și Simona se ocupă de magazin. Ele se ocupă de conducerea celor două unități. Îl avem și pe Darian care este șofer : transportă tineri la nevoie, face livrări, strânge donații […]. Maria lucrează în bucătărie și este o fostă beneficiară. În sfârșit, Iosif este responsabil de atelierul de la depozit. […].
Și cum sunt organizate diferitele voastre locuri de acțiune?
Sunt trei. Magazinul, în centrul orașului unde sunt birourile, bucătăria. […]. Acolo este un magazin care vinde veselă, jocuri, obiecte decorative de toate felurile, haine, accesorii. […]. Reamenajăm partea exterioară, care va deveni o grădină de legume, în ideea de a crește legume […] și de a face un loc plăcut de stat[…]. Există și bucătărie unde în fiecare dimineață se pregătește prânzul […]. Apoi este “Mara”, casa în care locuiesc tinerii. Sunt aproximativ 20 de locuri. […]. Alături se află și o casă mai mică cu 3 dormitoare, în care locuiesc tinerii care au obținut deja o autonomie mai mare […], pentru a-și lua apoi propriul apartament. Viktoria, asistent social, este responsabilă de Mara. Întotdeauna este cineva disponibil în caz de nevoie […] Există și un magazin de mobilă cu un depozit în spate. Marfa vine din Franța sau din Elveția.
Și tu, care sunt activitățile tale?
Mă încadrez într-o misiune de serviciu civic cu Claire. Misiunea noastră este să sprijinim tinerii în viața lor de zi cu zi […]. Putem fi la casă, în bucătărie, etc… […]. Propunem activități de agrement în afara serviciului, […] mers la cinema, fotbal, plimbare, piscină, jocuri de societate, jocuri de rol.
Ce părere ai despre Emmaus Iași, ai observat diferențe sau asemănări?
Sunt foarte fericită că am venit aici. […]. La voi, birourile sunt la comunitate, unde locuiesc companionii. La noi, sunt la magazin. Din contră, la voi se mănâncă la comunitate, la noi la magazin. Există diferențe în organizarea echipelor. La Satu Mare, Jean-Philippe și Sorin conduc asociația și iau deciziile cele mai importante. Au aceeași voință și planuri pentru asociație și pentru tineri. […]. Iar ulterior, atât ca voluntari cât și ca angajați ai asociației, suntem rugați să ne dăm cu părerea asupra comportamentului unuia sau altuia dintre tineri. Avem o întâlnire toți împreună în fiecare vineri pentru a discuta de acest lucru […]. Suntem mult mai concentrați, cred, pe natura socială a asociației. Avem ca scop să ridicăm tinerii la maximum abilităților pe care le au și în funcție de nivelul social al fiecăruia. […]. Fiecare membru al echipei are această motivație, […] să fie în spatele fiecărui beneficiar de fiecare dată când ceva nu este făcut bine sau dacă nu sunt respectuoși unii față de ceilalți. […]. Sunt câțiva tineri cu care nu se poate, […] așa că pleacă, evident acompaniați fiind. Punctele comune sunt însoțirea persoanelor aflate în dificultate socială, care au a priori un handicap psihic, mai mult sau mai puțin puternic, care s-au trezit într-o situație dificilă. Nu au alte persoane care să-i însoțească în cadrul familiei lor.
A fost un moment care te-a marcat în timpul serviciului tău civic?
De ziua lui Dany, am fost de serviciu la Mara. A vrut să-l sărbătorească alături de prietenii lui din Mara și cu un alt prieten care are 17 ani și care stă într-un centru de plasament dar care vine la serviciu la magazinul nostru. Ne-am dus să-l căutăm în centrul în care locuiește. La întoarcere […], întâlnim alți doi băieți tineri. Și apoi începe o luptă. Dany ia un pumn în față și cade la pământ. Încep să spun „stop stop”, nicio reacție. Apoi, l-a lovit cu piciorul în coaste. Atunci, mă interpun între ei și spun „gata gata”. Ei se opresc. Așa că, era un tânăr care este bătut în fața mea și în fața celorlalți. Asta chiar m-a șocat. Nu văzusem niciodată un act de violență ca acesta cu ochii mei. Era la începutul serviciului meu civic, mă întrebam dacă se va întâmpla din nou. Am fost șocată, dar asta nu înseamnă că voiam să-mi termin misiunea sau că mă simțeam în nesiguranță în zilele următoare. Asta înseamnă că învaț despre viață și despre ce se poate întâmpla uneori, cum să reacționez, cum să gestionez o astfel de situație și singură mai târziu.
Și un moment pozitiv?
Odată, ne oferisem să mergem cu tinerii la patinoarul din Satu Mare. Era un tânăr care nu prea voia să meargă pentru că nu știa să patineze. Am insistat […] și a venit. Și-a pus picioarele pe gheață. La început, trebuia să fim doi care să-l „purtam” pentru ca el să avanseze. Și după trei ore, a reușit. Și-a dorit chiar să facă câțiva pași singur. Este o mică plăcere pentru noi și una mare pentru el, ne-a mulțumit foarte mult.
Mulțumesc că mi-ai acordat acest interviu și mult succes
Cu plăcere, mulțumesc și ție