Portretul lunii : Teodora, prima companioană din Emmaus Iași (iulie 2019)

Această lună, am primit vizita Teodorei. Acum, salariată a unui magazin într-o comunitate Emmaus din Franța, este și prima companioană din Emmaus Iași. Șederea sa la noi este o oportunitate pentru a vorbi despre parcursul ei și experiența ei ca companioană la Emmaus Iași, la începuturile sale.

Bună Teodora, poți să te prezinți și să ne spui cum ai cunoscut Emmaus?

Mă cheamă Teodora. În 1997, am terminat școala și am ajuns în stradă. Am rămas acolo trei ani de zile, până când Juan și mai mulți francezi au cumparat casa Horia (casa comunității, ed), unde sunt companionii. Prima din companioane și companioni, sunt eu. Juan, este cel care a venit să ne vadă în stradă, am petrecut mai mult timp împreună, ca să descopere pe cei care aveau puterea si dorinta să părăsească strada. În 2001, am făcut un stagiu în Franța și în 2005 am cunoscut un băiat aici în România. M-am căsătorit, am avut un copil, am divorțat și sunt acum în Franța, unde lucrez la Emmaus.

Ce fel de munca făceai în comunitatea din Iași, la începuturile sale?

Șantierul casei, ca băieții. Nu vroiam să pregătesc mâncare, preferam să muncesc împreună cu băieții. După, s-a închiriat un magazin, au venit camioane cu marfă pe care puteam să o vindem, s-au făcut bani și am putut să cumpărăm magazinul actual. Am participat la amenajarea magazinului , și s-a putut cumpăra și un apartament.

Care este rolul tău în Franța?

Sunt responsabilă a magazinului de veselă. Sunt cea care conduce, lucrez cu patru voluntari, eu pun prețurile… cu ceilalți, bineînțeles, muncim împreună.

Și ce ai putea să ne povestești despre începutul Emmausului Iași și despre evoluție?

A evoluat foarte mult, aproape nu o recunoaști. S-a făcut o casă frumoasă, sunt companioni noi. Noi, foștii companioni, aveam condiții mai grele. A evoluat în sensul bun, se vede că sunt responsabili, Gelu și Florin, se vede că sunt oameni care luptă ca să trăim mai bine, pentru ca companionii să descopere altceva. Acum, este mai flexibil : companionii se pot căsători, pot să aibă un copil și să rămână în comunitate, este o schimbare foarte mare. Noi, suntem foștii companioni : foștii companioni lucrează, au o locuință, este cu totul altceva pentru ei… și pentru mine. Fiecare companion care pleacă lasă locul lui pentru alții.

Și tu, crezi că o să părăsești comunitatea Emmaus unde lucrezi?

Dacă într-o zi găsesc ceva bun, bineînțeles că o să plec, dar o să revin de când în când să dau o mână de ajutor. Nu-i voi lăsa, pentru că ei au fost lângă mine, atunci și eu o să fiu lângă ei. Am crescut aici, aveam 20 de ani când am fost primită la Emmaus.

Și revii adesea aici la comunitatea din Iași?

Bineînțeles, nu uit niciodată să vin. Oamenii de aici sunt ca frații și surorile mele, aici este ca și familia mea.