Fundația Un Coup de Main d’Emmaüs Iași a fost inaugurată în 2001, dar acțiunea socială pentru oamenii fără adăpost este inițiată de persoane angajate încă din 1997. O mare parte dintre aceste persoane, prezente de la începutul aventurii Emmaus, sunt încă active în cadrul fundației, în calitate de salariați, membri ai consiliului administrativ sau voluntari. In această lună, ne întâlnim cu Iustina, trezorier al fundației.
Bună ziua Iustina, cunoști Emmaus de la bun început… poți să ne poveștești, un pic ?
Emmaus Iași a luat ființă în anii 2000 si poartă un nume extrem de sugestiv. Numele fundației „Un Coup de Main d’Emmaüs” unește două asociații din Franța: ”Un Coup de Main” Pantin Paris și fundația Emmaus Liberte Paris, care au susținut proiectele pentru tinerii străzii din acei ani și care au ajutat material, financiar și sentimental la crearea fundației.
Primul contact cu fundația Emmaus a fost în 1997, când am întâlnit la Iași un grup de persoane din Franța: Juan, Anne, Jacques, Olivier, Monique, Yves, care doreau să-i ajute pe cei fără adăpost. Așa am descoperit cu stupoare că, foarte aproape de locuința mea, trăiau aproximativ 25-30 tineri, în bărăci sau direct sub cerul liber și care proveneau din adolescenții din casele de copii, care, după 18 ani trebuiau să le părăsească. Tot atunci i-am întâlnit pe Gelu, Gigi (care ne-a părăsit) și Florin, voluntari de nădejde, entuziaști și dornici să ajute, apoi s-a alăturat Laurențiu și mulți alți tineri români sau străini.
Și cum a evoluat ?
Am început prin a achiziționa o casă, aproape de centrul orașului, cu câteva camere, dar totul era o ruină.Se putea locui doar într-o singură cameră și nimic nu funcționa: nici apă, nici electricitate, nici gaz. Primii compagnoni , 4-5 la număr , voluntarii, responsabilii, toți au ajutat la reconstrucție. Primul magazin a fost mic, închiriat, iar vânzările abia acopereau chiria. Cu sprijin francez am cumpărat o casă, aproape de sediu care a devenit magazin, apoi 23 ha teren agricol și o casă mică la țară, donație din partea d-lui Henry le Boursicaud.
Din 2006, mai avem o casă la țară, la 35km de Iași, viitoare donație din partea asociației Gregory & Didier din Elveția. Pe măsură ce se diversificau activitățile, un număr din ce în ce mai mare de tineri fărăr adăpost doreau să devină compagnoni, doreau să se instruiască, să redevină „oameni” și să-și recâștige demnitatea.
După 20 de ani, ce simți ? Ai crezut a fi posibil tot ce s-a realizat de la început ?
De la început mi-am dorit ca fundația să reușească. Nu era deloc sigur și nici ușor. Cel mai greu lucru era munca cu tinerii care trebuiau să învețe aproape tot despre viață, să înțeleagă că munca este modalitatea de a reuși, că trebuie respectate multe reguli dar cărora, în același timp, era nevoie să le oferi multă afecțiune, înțelegere, dragoste părintească..
Ce te-a impresionat cel mai mult ?
Momentul cel mai emoționant a fost pentru mine, întâlnirea cu Abbe Pierre. Au fost câteva zile pline de emoții, de înțelepciune, de bunătate și de fraternitate. M-a marcat pentru totdeauna. A fost o „voce” puternică în sprijinul celor care erau în mare suferință.
Care este lucrul de care esti cea mai mândră?
De multe lucruri sunt mândră dar mă bucur cel mai mult atunci când compagnonii reușesc în viață; și-au clădit familii (multe nunți au fost la Emmaus), au copii frumoși de care se ocupă cu mare grijă, au locuri de muncă corecte. Nu a fost ușor nici pentru ei , nici pentru noi, dar de asta sunt foarte mândră.
Ce rol ai avut la început?
De la început am fost trezorier al fundației, dar toată lumea ajuta acolo unde era nevoie. Am fost la împărțit hrană în stradă împreună cu Carmen, Gelu și Gigi, la făcut ordine și curățenie în magazine, la vânzare uneori, la bucătărie când era nevoie. Am participat la întâlniri și conferințe ale Emmaus Europe și Emmaus Internațional, la intâlniri pe plan local sau național.
Ce rol ai acum?
Acum, activitatea de trezorier îmi ocupă cea mai mare parte din timp, dar mă implic puțin în realizarea revistei Info, țin legătura cu compagnonii care au devenit autonomi.
Cum vezi viitorul asociației ?
Fundația este într-o permanentă dinamică: economică , socială, umană. Dorim să creștem numărul de compagnoni și să ajutăm cât mai multe persoane fără adăpost, să le oferim un loc de muncă sau să-i ajutăm să-și găsească un loc de muncă, să-i ajutăm să se formeze în diverse meserii. Astfel, dorim să continuăm proiectul „Prânzul de noapte”, sa realizăm noul nostru proiect „Belvedere”, un ansamblu de locuințe sociale, fermă ecologică și educativă, magazine.