Mathilde și-a început contractul ei de voluntariat în luna mai 2019, și trebuia să-l termine în luna mai 2020. S-au schimbat planurile din cauza crizei sanitare, voluntarii și stagiarii francezi părăsind România în grabă, în luna martie. Acest portret a fost realizat în Franța, în urma unei discuții despre cele 10 luni de voluntariat.
Bună ziua Mathilde, poți să te prezinți în câteva cuvinte ?
Sunt Mathilde, fac studii în domeniul intervenției sociale și am profitat de stagiul de sfârșit de an pentru a pleca un an de zile în România, la Emmaus Iași, ceea ce mi-a permis să descopăr o asociație extraordinară, cu oameni deosebiți.
Care erau misiunile tale principale ?
In calitate de voluntari, avem norocul să fim polivalenți, chiar dacă fiecare voluntar are atribuțiile lui. Munceam la magazin, participam la programul marod “Prânzul de Noapte”, triam haine. Mă ocupam și de scrisoarea cu informațiile lunare, cât și am participat la unele proiecte, ca de exemplu proiectul Belvedere, care s-a dezvoltat foarte mult de când am ajuns eu la fundație.
Ce ți-a plăcut cel mai mult în timpul acestui an petrecut la Emmaus ?
Am apreciat foarte mult ambianța familială a comunității. Ca voluntar, ai responsabilități reale, și integrarea ta este destul de rapidă. Emmaus Iași nu se oprește doar la misiunile sale principale, ci dezvoltă multe alte proiecte. Gelu, directorul nostru, este o vedetă la Emmaus Internațional.
Iași este un oraș foarte simpatic și cultural, am avut oportunitatea să văd baletul “Lacul Lebedelor”. Și cele mai bune, sunt toate clipele când râdem, turneele marod cu Nicu, magazinul cu Irina, biroul cu Dana, Simona și Leïla și la apartament cu alți voluntari.
Care sunt proiectele tale în viitor ?
Să continuu studile mele sau să lucrez, o sa rămân în domeniul social. Pe termen lung, aș vrea să ajut la montarea de proiecte sociale pentru asociații la fel cu Emmaus Iași.
Ce îți lipsește cel mai mult din Iași?
Cu siguranță timpul : sunt atâtea lucruri de făcut și de văzut, proiecte…, un an de zile este cam prea scurt. Mai ales că mi-am terminat contractul de serviciu civic cu două luni înainte de ce era prevăzut, din cauza crizei sanitare. Și bineînțeles, de ceea ce îmi este cel mai dor este comunitatea, companionii, colegii… Am promis, o să revin !