La sfarsitul lunii august, cele doua voluntare ale noastre Eva și Maureen și-au încheiat misiunea la Emmaus Iași în același timp. Prima dintre ele, în vârstă de 20 de ani la începutul misiunii, a fost cu noi timp de opt luni, în timp ce a doua, în vârstă de 25 de ani, a petrecut un an la Emmaus. Aceasta este o oportunitate pentru noi astăzi de a revedea experiența lor, să aflăm ce își aduc aminte și de a descoperi mai multe despre asociație prin ochii lor.
Buna fetelor ! Prima întrebare: de unde ați auzit de Emmaus Iași și de ce v-ați alăturat acestei organizații în special?
Eva: Am auzit despre Emmaus Iasi de pe site-ul serviciului civic, căutând un stagiu pentru pregătirea mea așa că m-am dus pe site-ul guvernului să-mi găsesc o misiune potrivită. Știam că îmi doresc o misiune în străinătate și am găsit oferta Emmaus Iași. România este o țară care m-a interesat și în care nu avusesem niciodată ocazia să merg. Mi-a plăcut această misiune pentru că exista o importantă legătură cu publicul țintă și este o asociație pe care am cunoscut-o în Franța și ale cărei valori le împărtășesc. Pe lângă asta, așteptările școlii mele erau potrivite cu ceea ce oferea misiunea.
Maureen: La fel și pentru mine, eram într-o perioadă de tranziție, tocmai îmi terminam studiile și mi-am propus că înainte de a-mi căuta un loc de muncă, vreau să fac o misiune socială în străinătate. Am dat peste acest anunț și mi-a plăcut pentru că erau activități foarte diverse. Era vorba atât de a fi alături de companioni cât și de a face activități agricole, de a merge la marod, etc. A fost pur și simplu o descoperire pentru mine și asta căutam.
Care au fost misiunile voastre principale în cadrul Fundației?
Eva: Am participat la marod în luna ianuarie și vara aceasta am fost foarte mult la Belvedere, dar, mai ales în primăvară, pentru a participa la tot ce ține de plantarea legumelor acolo. Odată cu războiul din Ucraina, am participat la descărcarea camioanelor, la înființarea centrului de cazare la Iași și la încărcarea mărfii care a fost trimisă în Ucraina. Pe lângă aceasta, am participat la scrierea buletinului informativ Emmaus, în special, realizând raducerea în engleză. În rest, cel mai mult am participat la viața de zi cu zi cu companionii.
Maureen: La fel, am fost destul de mult la Belvedere, așa că am urmărit evoluția care a fost acolo și per total făceam aceleași activități ca și companionii. Ideea era să lucrez cu ei, la sortarea hainelor, în agricultură dar cel mai mult am ajutat conducând mașina. Când am ajuns, m-am alăturat echipei care construia doua camere noi pentru ca Costel si Viorel, cei doi companioni care stau permanent acolo, pentru ca să aibă un loc confortabil unde să locuiască. A durat timp, una-două luni, dar lucrul a progresat destul de repede pentru că venea iarna, destul de aspră în România, așa că trebuia să ne grăbim. Am participat și la marod.
S-au potrivit sarcinile cu domeniile dvs. de interes? Dacă da, cum?
Eva: Din partea mea, au fost doar lucruri pe care nu le-am mai făcut niciodată, în afară de marod (făcusem deja unele în alte asociații), dar nu aveam experiență în domeniul agriculturii, deci chiar a fost o descoperire pentru mine și mi-a plăcut la maxim !
Nu ați avut neapărat așteptări în ceea ce privește misiunile?
Eva: Ba da, în legătură cu publicul și este ceva ce am găsit aici în aceste 8 luni.
Maureen: Pentru mine, a fost practic o descoperire în toate misiunile. În mod general, agricultura era ceva ce mă interesa să explorez, așa că m-am bucurat să pot participa.
Și așa ați reușit să aduceți în misiunile voastre lucruri pe care vă plăceau sau pe care le știați deja?
Eva: Am putut să ajut la completarea dosarului de cerere de azil al lui Ousmane (tânărul guineean pe care l-am găzduit câteva luni, NDLR). Este ceva ce făcusem deja în altă asociație.
Maureen: Întrucât nu am cunoștințe în ceea ce privește activitatea socială sau de altă natură care sunt necesare aici, nu am adus nimic personal, cu excepția activităților de construcții, în care am abilități și pe care am apreciat să le împărtășesc […].
Ce v-a interesat cel mai mult în acest serviciu civic?
Eva: Mi-a plăcut foarte mult să descopăr cum funcționa o asociație pe care nu o cunoșteam și, de asemenea, în străinătate, pentru că exact în asta constau studiile mele. De asemenea, marod-ul a fost foarte interesant.
Maureen: Pentru mine, este greu de spus, în sensul că ceea ce m-a atras cel mai mult a fost să descopăr, că totul era nou pentru mine, așa că totul era interesant.
Eva: Și ai descoperit și mâncarea tradițională?
Maureen: Da!! Și chiar și în afara muncii, simplu fapt de a „trăi în străinătate” a fost interesant, ceea ce acest serviciu civic a permis.
Ce părere aveți despre viața de aici în Iași? Ce ziceți de cazarea comună la apartamentul Emmaus?
Eva: Mi s-a părut grozav să trăiesc în străinătate într-o țară despre care nu știam nimic, așa că nu aveam așteptări, doar exploram, a fost cu adevărat incredibil. Am impresia că atunci când ești în străinătate o să vrei să descoperi mult mai multe, așa că în 8 luni am făcut o mulțime de lucruri. Și faptul că locuim intr-un apartament impreuna cu alți colegi este foarte bine pentru că, dintr-o dată avem un punct de stabilitate și cu francezi în jurul nostru, este foarte plăcut acest spațiu lîngă muncă.
Maureen: Este adevărat că să avem colegi de apartament a fost super drăguț, în ceea ce mă privește, nu am mai trăit niciodată asta, așa că este o primă experiență super pozitivă. Cât despre viață, știam deja puțin despre România pentru că deja vizitasem, dar era partea foarte turistică, așa că este total diferit. Avantajul este că a fost Leïla să ne acompanieze, și Clémentine, care era și ea prezentă și, din moment ce sunt acolo de mult timp, chiar a existat o modalitate de a descoperi destul de mult orașul și de a ne familiariza cu el.
Deci, totul pozitiv?
Eva: Exista bariera lingvistică la început, care a durat să zicem primele două săptămâni și apoi reușești să te exprimi suficient de bine cât să te faci măcar înțeles. Deci, la început, poate fi puțin destabilizator și de aceea este interesant să fii în locuință comună cu francezi.
Maureen: Aș spune că depinde de susceptibilitatea fiecăruia, dar se pare că există o cultură diferită și există anumite lucruri asupra cărora nu înțelegi neapărat comportamentul celorlalți. Și sunt lucruri foarte simple, dar, de exemplu, doar proximitatea oamenilor în general, ca atunci când cineva vrea să treacă , se va lovi de tine în loc să te evite. Acestea sunt lucruri pe care nu le înțeleg, dar sunt naturale pentru ei. Înveți să te obișnuiești, dar te simți ciudat la început.
Care este cea mai memorabilă amintire pe care o aveți despre voluntariatul vostru?
Eva: Ceea ce îmi vine imediat în minte este ziua în care a început războiul din Ucraina. Sora mea mai mare a fost cea care mi-a spus această veste pentru că era îngrijorată de faptul că nu eram foarte departe de Ucraina. Eu nu aveam idee la momentul respectiv că a început războiul. Constat că atunci a fost o mare schimbare, activitățile au fost în mare măsură îndreptate spre Ucraina, pline de noi misiuni.
Maureen: Eu aș spune că a fost la Baia Publica, clădire care a fost transformată în centru de urgență în timpul iernii pentru cei fără adăpost. Odată cu sfârșitul iernii, primăria a stabilit că se pare că nu mai era nevoie de un loc unde să găzduiască oamenii străzii. Baia publica urma sa se închidă așadar. Ne-am dus acolo în ultima seară pentru a distribui mâncare, haine, prosoape, adică lucruri esențiale, înainte ca ei să se întoarcă în stradă. A fost o oportunitate de a discuta cu ei pentru a vedea dacă nu îi putem primi pe unii dintre ei ca și companioni. A fost destul de marcant, pentru că am interacționat cu toată lumea și au fost mulți. A fost emoționant, dar în același timp a fost un moment frumos deși știai că se întoarceau pe stradă. Așa că îmi amintesc acest moment ca destul de drăguț dar, în același timp, recunosc că a fost trist. La fel ca și marod-ul în general, am un sentiment destul de amestecat după fiecare participare.
Eva: A, și ca punct culminant, sunt și vacanțele companionilor! În acel moment, trăim o săptămână cu ei 24 de ore pe zi, așa că avem o altă viziune asupra personalității lor. A fost cu adevărat o experiență incredibilă care a decurs foarte bine.
Maureen: Îmi amintește de săptămâna pe care am petrecut-o locuind în comunitatea Emmei. A fost și o experiență foarte, foarte frumoasă, a fost și o oportunitate de a-i cunoaște pe cei din comunitate și in alt mod.
Ce v-a adus acest voluntariat?
Eva: Deja, doar faptul că mergi într-o țară a cărei limbă și cultură nu o cunoști, îți permite să-ți dezvolți o capacitate de adaptare și comunicare care sunt întotdeauna utile. Chiar dacă, de exemplu, nu vom folosi limba română în Franța, înseamnă faptul de a ne putea exprima, de a explica ce vrem, de a accepta diferențele culturale și diferențe pe care nu le-am întâlnit altundeva decât în asociații sau în străinătate. Deci da, deschidere către comunicare, depășirea diferențelor, adaptarea la o nouă cultură, ceva de genul toleranței.
Maureen: În principal, aș spune, de a ieși din zona ta de confort. Am venit să descoperim ceva, așa că, acest ceva, este neapărat în ideea adaptării. După aceea, voluntariatul mi-a dat răbdare, dar încă îmi lipsește foarte mult (râde). Dar și o minte deschisă, adică un alt mod de a vedea multe lucruri la nivel global…
Cui ați recomanda acest serviciu civic și de ce?
Eva: Pentru oamenii care vor să descopere lucruri noi, să cunoască oameni, este foarte important să fie deschiși la ideea de a întâlni oameni. Apoi, dorința de a trăi o experiență nouă, dar nu este neapărat o experiență ușoară în sensul că ești în străinătate timp de mai multe luni. Așa că, trebuie să fii pregătit să experimentezi și să știi că nu va fi întotdeauna ușor. Dar este o experiență foarte frumoasă și cred că este destul de deschisă pentru toată lumea atâta timp cât vrei să descoperi lucruri.
Maureen: Da, fiind o persoană deschisă și încă mai sunt lucruri dificile cu care te poți confrunta, chiar dacă te adaptezi la un nou mod de viață, așa că aș spune că nu trebuie să fii prea sensibil (dar ce definim noi ca fiind sensibil, asta pare complicat pentru mine)… Dar pentru cei care ne citesc și care ar fi interesați, dacă ai un spirit descoperitor și că vrei să dai totul în ceva, cred că e ok.
Proiecte viitoare?
Eva: Sunt în al 3-lea an de licență în management de proiecte umanitare […] și voi face în continuare stagii în asociații precum Emmaüs, voi termina studiile și apoi voi fi manager de proiect în domeniul umanitar, în asociații. Deci putem spune că acest serviciu civic, m-a pregătit în acest sens.
Maureen: Personal, îmi terminasem studiile de întreținere aeronautică și ideea ar fi să-mi caut un loc de muncă în acest domeniu când mă întorc în Franța.
O să va fie mai ușor să mergeți la Emmaus în Franța sau nu?
Maureen: Mergând acolo ca consumator, cu siguranță da. Nu era deloc cazul înainte, eram convinsă că este ceva care era rezervat oamenilor care nu aveau mijloace financiare.
Eva: O făceam deja înainte și deci este ceva ce voi continua să fac. Am fost deja acolo de la întoarcerea mea în Franța, pentru a-mi mobila apartamentul (Eva a făcut această mărturisire la telefon, ND).
Ultima întrebare, care este cuvântul tău preferat în română?
Eva: Îmi place cuvântul multumesc, pentru că toată lumea se chinuie să-l pronunțe când, de fapt, este un cuvânt foarte comun.
Maureen: Și pentru mine este cuvântul musafir, dar nu îmi pot explica de ce îmi place acest cuvânt.
Ceva de adăugat?
Mulțumim Emmaus Iași!
Vă mulțumim amândurora pentru timpul acordat acestui interviu și pentru implicarea voastră!