Luna aceasta, puteți găsi dialogul pe care l-am avut cu Hélène, responsabilă cu „apartenența la mișcarea Emmaus Internațional”, care a participat la colectivul România. Ea ne explică rolul ei în cadrul Emmaus Internațional și pe lângă grupurile Emmaus, și importanța de „a merge cu toții împreună” ca să existe vie solidaritatea. Puteți găsi mărturia ei în audio (franceză) sau în scris (română).
Leïla: Bună Hélène, prezintă-te în câteva cuvinte, cine ești, parcursul tău…
Hélène: Am 37 de ani, am ajuns la Emmaüs în 2013 […]. Vin din sectorul cultural și am lucrat pentru sectorul asociativ, să implementez proiecte de educație populară și să folosesc cultura, ca vector de transformare socială […]. Am venit la Emmaüs pentru că am vrut să dezvolt aspectul social, să dau mai mult sens jobului meu, […]. Am nimerit la Emmaus Internațional, mișcare pe care nu o cunoșteam, dar mă interesau dimensiunile „diversitate culturală”, „internațional”, „mișcare”. Din Emmaus, cunoșteam doar aspectul comunitar „Abbé Pierre”, dar nu îmi imaginam ce se putea afla în spatele lui. […]
Din 2016, sunt responsabilă de apartenența la mișcare. Este o poziție foarte polivalentă, foarte largă, care este într-adevăr legată de animația și de viața mișcării. Rolul meu este să creez mai multe legături care să permită, în această nebuloasă Emmaus, să fim împreună, mai uniți, să avem o voce colectivă. Este o mișcare foarte bogată […]. Pe de o parte, ne bucurăm că facem parte dintr-o mișcare dar toți dorim să ne facem slujba în felul nostru personal, ceea ce este mult mai ușor […]. Eu, cred în munca în colectiv și cred că asta mă motivează să lucrez într-o mișcare […]. Mă ocup de partea statutară […] cu grupurile, cu organizațiile naționale, cu regiunile în viața mișcării, intrarea de grupuri noi și tot ce ține de protecția numelor și a mărcilor. Intervin și în problemele de formare cu centrul meu de „apartenență, memorie și comunicare”. […].
Din 2019, m-am dedicat coordonării Adunării Mondiale. Mi-am lăsat puțin deoparte misiunile
de „apartenență” […]. Toate acestea desigur, lucrând în colectiv cu întreaga echipă. Este o mișcare în care înveți mereu. Au trecut nouă ani [de când lucrez la Emmaus] și îmi dau seama că există mereu o bogăție imensă! Înțelegerea sensului acestei mișcări, cum a fost construită, istoria ei, toate acestea necesită timp și este fascinant […]. Dacă pot să pun pietricica mea la edificiul acestei clădiri pentru a face acțiuni comune, asta mă motivează.
Leïla: Vorbești despre „mișcare” și „apartenență”… poți să ne spui mai multe?
Hélène: Spunem „mișcare” și astăzi înțeleg mai bine diferența față de o „federație”. Mișcarea a fost construită pe o idee de descentralizare, nu pentru a adăuga straturi. Poate o putem percepe spunând „sunt mai multe organizații”, dar nu, este mai complicat, [e chiar] să ne adaptăm la o activitate care este în același timp locală, națională, regională și internațională.
[…] Există reguli comune care au fost definite, iar acest lucru nu se face degeaba. Când ajunge un grup astăzi în mișcare, această istorie trebuie preluată, nu pentru că ar fi arhive, ci pentru că ne îmbogățește pentru a construi mișcarea de mâine. […] Ceea ce nu se vede suficient într-o mișcare, este această forță de a fi o mișcare, […] s-a gândit bine până la urmă. Apoi, în practică, uneori se chinuie să găsească o bună funcționare și este mult de lucru pentru ca fiecare grup să se simtă parte din Emmaus Internațional, dintr-un ansamblu și să fie mândru de asta […]. Uneori îmi spun că la Emmaus Internațional, latura „internațională” este înfricoșătoare, pentru că avem impresia că este departe, când de fapt „internațional” este „făcut de grupuri. ”. Sunt grupuri de pe teren, în România, Angola, Peru… care fac parte dintr-un ansamblu. Poate că „Lumea Emmaüs ” ar fi făcut posibil să exprime mai bine acest lucru.
Leïla: Vorbim de o mișcare internațională descentralizată cu mai multe regiuni, sunt și
organizații naționale… explică-ne.
Regiunile au ajuns mult mai târziu (în 2003, față de când a fost creat Emmaus Internațional în 1971, notă). A lăsat niște răni, această revizuire statutară din 2003, dar a permis să fie organizată mișcarea așa cum o trăim astăzi. Apoi, pe națiuni, e mai complicat, pentru că de fapt există organizații naționale care există de mult și care nu au fost concepute ca atare.
[…]. În statutul lor, ele nu recunosc că fac parte din această mișcare. […]. Așa că, trebuie depusă multă muncă în acest sens, am făcut deja multe progrese, dar există loc de
îmbunătățiri.
[În ceea ce privește noile organizații naționale], sunt încântată de Emmaus Spania, de exemplu, pe care am putut-o susține recent. Cât despre Emmaus România, mi se pare grozav, că a fost de la adunarea mondială de la Jesolo (Italia) din 2016 iar de la afilierea grupului Târgu Jiu, ca grupă a treia, și că Jean-Philippe (președintele lui Emmaüs Satu Mare, atunci Consilier Emmaus Internațional, notă) începe să vorbească despre asta. Este într-adevăr o mare recunoaștere la nivel național pentru cele trei grupuri […].
Leïla: Care este interesul pentru noi să creăm o organizație națională ?
Avantajul de a avea o structură Emmaus în România este mai multă pondere, mai multă recunoaștere și mai multă responsabilitate în cadrul Emmaus și la nivel local. […]. După aceea vor fi probabil mai multe acțiuni pe care veți dori să le efectuați și în mod colectiv […].
Mișcarea Emmaus Internațional nu este doar o adăugare de grupuri și de acțiuni locale, este și ceea ce vrem să punem și să aducem împreună. Pentru că, dacă facem unul plus unu plus unu, acțiunile noastre au puțină semnificație, există puțină vizibilitate comună și fiecare își face treaba lui. Și într-adevăr, cu cât reușim să întreprindem acțiuni comune asupra cărora decidem împreună orientările noastre, cu atât mai mult ne punem în evidență impactul în ceea ce privește transformarea socială pentru a arăta concret ce am reușit să facem împreună. […]. Mișcarea trebuie să comporte mai multe lucruri colective. Au fost multe lucruri care s-au pus în aplicare, privind asigurările mutuale de sănătate, privind programe colective, […]. Avem nevoie de acțiuni puternice în care putem mobiliza toate grupurile.
Din câte am văzut în România, îmi dau seama de inegalitățile care pot exista între diferitele organizații naționale noi. În Franța, un nou grup va fi sprijinit financiar în toate procedurile sale administrative etc. Și asupra acestui lucru, prezența mea în România mă face să mă gândesc mult la aceste inegalități care pot exista între organizațiile naționale, pentru a putea dezvolta noi grupuri la nivel internațional. Punem resurse colective pentru a uniformiza. Aceleași probleme pot fi întâlnite în regiunile din Asia, Africa, America, unde există puține
resurse. […].
Am constatat că există o bună înțelegere între cele trei grupuri și că există încă destul de multe lucruri pe care le puteți face împreună. Apoi se pune problema mijloacelor […], pentru a permite această viață de Organizație Națională. Există un potențial mare de dezvoltare
[…].Felicitări tuturor !
Leïla: Iți mulțumim pentru sprijin, fără Emmaus Internațional ar fi fost complicat să facem Emmaus România. Lăsând asta la o parte, ce părere ai despre România?
Hélène: În afară de ploaia și de frigul din aceste 4 zile… Am fost foarte bine primită ! […]. Mi-au plăcut foarte mult aceste discuții simple, prietenoase, pe care le-am împărtășit […], să vă cunosc mai bine și să cunosc mai multe despre realitatea de pe teren. Am mâncat bine, am băut bine, am descoperit mânăstiri… […]. M-am întors plină de amintiri. Și acești copii pe care i-am văzut la Târgu Jiu… fiind și mamă, e adevărat că mi-au arătat o altă realitate […].
Putem observa că România face pași înainte destul de mari, cu intrarea în Uniunea Europeană, în timp ce mai sunt destul de multe lucruri care trebuie puse în aplicare. Mi-ar plăcea să mă întorc în România, brusc…… […].